La cumpăna de ani se cere socoteală (Incă un an)

I: Fa m

1. La cumpăna de ani se cere socoteală
Fii întelept si fă-ţi-o, să nu o facă El
Gândeşte-adânc şi bine cât timp pierdut-ai oare
Trăind în nepăsare din timpul dat de El.
Cât bine ai făcut la cel de lângă tine
De câte ori tu mâna ţi-ai tras-o înapoi
Pe buze doar cuvinte de dragoste avut-ai
Sau cu ştiinţă-n semeni ai aruncat noroi ?!

2. Pe-al tău cântar al vieţii, ce taler e mai tare
E firea pământească sau Regele Isus?
La cine-ai dat mai multă voinţă şi-ascultare
La lucruri pieritoare sau celor făr-apus ?!
Ştim, toată închinarea o merită doar Domnul
Aduţi aminte acuma cât timp te-ai închinat
Câtă recunoştinţă cu mulţumire adus-ai
Ca jertfă-n anu-acesta şi cât L-ai lăudat.

3. Mandatul mărturiei primit să-l duci la alţii
Căci Isus îi iubeşte şi-i iartă de păcat
Ai folosit talantul sau îngropat e încă ?
Când semenul tău piere în moarte şi păcat.
Azi trece Grădinarul, se uită-n pomul vieţii
Găseşte numai frunză sau va găsi şi rod?
Va îngriji el pomul, îl va uda să crească
Sau taie şi aruncă tot ce-i uscat în foc ?!

4. Mă recunosc Isuse şi-mi cer iertare Doamne
Smerit cu pocăinţă m-aplec sub crucea Ta
Şi-aud jertfa iubirii cum mijloceşte-n rugă:
/: O, Tată sfinte, Tată! Mai lasă-l înc-un an. :/

C: Înc-un an!