Anul vechi fruntea-și apleacă

1. Anul vechi fruntea-și apleacă
Și își scrie al lui finit,
Rămânând doar amintirea
Din ce-a fost, cum ai trăit.
Fila-i ultimă se-ntoarce
Cu un pas așa grăbit,
Domnul astăzi ne întreabă
Cum și ce noi am zidit.

R: /: Se duc anii fără să vrei
Și de-au fost buni și de-au fost grei,
Rămâne doar ce ai făcut pentru Isus. : /

2. Azi, la cumpăna de vremuri,
Domnul bate iar ușor
Amintindu-ți că apusul
E aproape, al tuturor.
Amintește-ți de iubirea,
Grija care ți-a purtat,
Jertfă du-i ca mulțumire
Pentru tot ce El ți-a dat.

3. Recunoaște-I bunătatea,
Brațul care te-a purtat
Și pe soare și furtună,
Dumnezeu, El a vegheat.
El nu doarme, El un tace,
El aminte ia la toți
Și o carte scrie-n ceruri
Răsplătiri să dea la toți.

4. Ușa care se deschide
Nu e un sfârșit etern,
Pentru mulți abia e nouă,
Se deschide făr' să vrei.
Ce stă în puterea vrerii
E ce-alegi, ce-o să trăiești,
Pentru cer sau pentru fire
Pe altar să te jertfești.

5. Noul an e o enigmă,
E un mult necunoscut
Sau e poate doar puținul
Care-i dat să fie avut.
Dăruiește-ți viața-ntreagă,
De-i o zi sau de-i un an,
Pentru Isus tu lucrează,
Neobosit, an după an.