Era un om

1. Era un om ce avea atâtea datorii
Și nicidecum nu putea a le plăti
Stăpânul lui la el l-a chemat
Cerându-și socoteala pentru ce i-a dat...
Cu fața la pământ înaintea lui
A cerut îndurarea stăpânului
/: Și stăpânul i-a iertat toată datoria
Iar omului nostru mare i-a fost bucuria. : /

2. Mai apoi a plecat foarte fericit
Iar pe drum un tovarăș a întâlnit
Ce îi era dator cu o sumă mică
Prinzându-l de gât a început să-i zică:
Acum să-mi plătești ce mi-ești dator
Iar tovarășul lui îl ruga stăruitor
/: Dar el nu a vrut să îl ierte, nici n-a ascultat
Și nemilos în pușcărie, l-a aruncat! : /

R: Omule, ce asculți povestea mea,
Oare nu cumva e și povestea ta?
/: Dumnezeu ți-a iertat păcatele toate,
Iar tu nu vrei să ierți greșeala unui frate? : /

C: Tatăl cel slăvit ne-a iertat când am greșit,
Tot așa să facem fiecare
Doar așa ne rugăm:
Iartă-ne precum iertăm cerând blestem sau binecuvântare!

O: 1 2 R C R