Rostul încercării

1. Când suferi şi plângi în grea încercare
Și simţi că povara te-apasă cumplit,
Când ceru-i departe şi norii sunt negri
Și-ţi pare că Domnul te-a părăsit...
/: Să ştii că şi-atunci în ceruri veghează
Un Tată statornic în dragostea Sa,
Și nu va lăsa nicicând încercarea
Mai mare decât putea-vei răbda! : \

2. Te-ntrebi deseori: |”de ce-n astă lume
E-atâta durere şi chin şi oftat?
De ce tocmai tu să suferi atâta,
De ce lacrimi multe şi răni de-ndurat?”
/: Dar vine o vreme când orice-ntrebare
Răspuns va primi de la Tatăl slăvit!
Fii sigur că totul lucrează spre bine,
Te-ncrede în Domnul şi stai liniştit! _\

3. Să crezi că Isus e-alături de tine
Și soare va fi pentru tine din nou!
El are putere s-oprească furtuna,
Deci luptă şi fii al credinţei erou!
/: Căci pentru-ai Săi fii niciodată durerea
Nu e-ngăduită spre a-i nimici,
Ci cade doar zgura şi-n urmă rămâne
Doar aur curat strălucind pe vecii! : \