Iosif

1. A fost odată într-un sat, dintr-un ținut îndepărtat,
Un copilaș cam răsfățat, ce Iosif se numea.
O haină scumpă el purta, cel mai iubit copil era,
Și toată lumea-l cunoștea, băiatul preferat.

R1: /: Ooo, vai, ce minune mare,
Într-o noapte a visat:
Cum toată familia lui cea mare
I s-a închinat. :/

2. Și într-o zi pe înserat, la frații săi Iosif a plecat,
Dar nici măcar nu bănuia, ce mult ei îl urau.
În departare l-au văzut și să-l omoare ei au vrut,
Dar pân' la urmă l-au vândut, pe douăzeci de bani.

R2: /: Ooo, vai, ce nenorocire
Frații l-au urât prea mult,
Tatăl a primit de știre
Că Iosif a murit. :/

R3: Poate fii și viața ta, ca a lui Iosif tot așa,
Cu zeci de munți înalți în ea, și multe văi pustii.
Peste toate nu uita, Domnul poartă grija ta,
Și planul Lui în viața ta, e perfect să știi!