După furtună linişte-i iar

1. După furtună, linişte-i iar, vântul adoarme, stele răsar;
Picuri din ramuri tainic suspin, şi de miresme văzduhu-i plin.
Nu e nici luptă fără sfârşit, intră în pace-ntâi cel rănit.
Fie cunună, fie-un mormânt, totul e umbră pe-acest pământ.

2. Trudei urmează dulcele somn, robul atuncea scapă de domn
Visul îl plimbă într-al său car, şi îi alină orice amar.
Trece şi iarna , chiar cea mai grea ! când ghioceii ies de sub nea,
Vară şi toamnă, noapte şi zi, toate-şi au rostul pe lume-a fi.

3. Crucea ta zilnic poart-o-n dureri, căci e arvună altor Puteri,
Vestea cea Bună, n-o înţelegi, până nu suferi, sub aspre legi.
Pentru-ntristare sunt mângâieri, şi ridicare după căderi,
Printr-o smerire te întăreşti, pentru-nălţare în slăvi cereşti