Adeseori eşti trist şi–ai vrea să afli

1. Adeseori eşti trist şi–ai vrea să afli,
Al suferinţei drum, când s–a sfârşi?
Şi–ai vrea să ştii cea mai adâncă taină:
„Ah, oare când, Isuse, vei veni? “
/: Să nu disperi, să nu disperi!
El va veni, te–a duce–n cer,
Şi vei uita suferinţa,
El fruntea ţi–o va–ncorona. :/

2. Părea adeseori că luntrea vieții,
Nu va putea ajunge pân’ la mal,
Când valurile îţi păreau că–neacă,
Credinţa, mântuirea ta prin har.
/: Să nu mai crezi că eşti uitat!
Isus, din valuri, te–a salvat,
Tu te zbăteai ne–ncrezător,
Dar Domnul este–ndurător. :/

3. Când ţintă–ai fost săgeților amare,
Pe drumul tău s–au presărat doar spini,
Amarul ţi–a–ncolţit adesea–n suflet
Şi n–ai avut durerea cui s–o spui.
/: Isus şi–atunci te–a înțeles,
Şi lacrimile ţi–a cules,
O, pace ţie, călător!
Cu Domnul eşti învingător! :/

4. Dar, în curând, s–a termina şi drumul,
Al suferinţei drum se va sfârşi,
Nu îţi va fi lupta o veşnicie,
Ci scurte–ţi vor fi zilele de chin.
/: Ce vei primi acolo sus,
Nu sunt cuvinte–aici de spus,
Dar fericirea–ţi va ținea,
Cu Isus în veci, pururea! :/

5. Fii tare, deci, şi întăreşte–ți pasul,
Pe–al veşniciei drum să–naintezi,
Îmbărbătează–ţi inima dar, frate,
Şi, tot mai mult, pe Domnul să–L iubeşti!
/: Şi–acum, la încheiere–ţi spun:
Să nu te mai opreşti în drum,
Şi trist, tu frate, să nu fii!
Domnul, în curând, va veni! :/