Tu n-ai putut

1. Tu n-ai putut să fii un sfânt
Şi nici un geniu pe pământ
Acestea cer un unic rost
Dar om, nici om de ce n-ai fost?

B: O, vine ceasul cel temut
Să dai răspuns ce n-ai făcut
Şi n-o s-ai unde să te-ascunzi
Ci tu doar tu ai să răspunzi

R: Aşa ţi-ar spune seara
De-ai şti să înţelegi
Curând îţi laşi povara
Şi-un alt lăcaş ţi-alegi
Aşa ţi-ar spune toate
De-ai crede graiul lor
De vrei să poţi răzbate
Să-ţi cauţi mântuitor.

2. Tu n-ai putut să 'nalţi cetăţi
Nici fapte mari şi-n larg s-avânţi
Un bine mare n-ai făcut
Dar mic nici mic de ce n-ai vrut?

B: O, vine ceasul cel temut
Să dai răspuns ce n-ai făcut
Şi n-o s-ai unde să te-ascunzi
Ci tu doar tu ai să răspunzi

R: Aşa ţi-ar spune vântul
De-ai şti să îl asculţi
Oricum li aşezământul
Şi cei mai tari sunt smulşi
Aşa ţi-ar spune toate
De-ai crede graiul lor
De vrei să poţi răzbate
Să-ţi cauţi Mântuitor.

3. Tu n-ai putut s-aduci pe nim'
Pe căile credinţei vii
Nici la Hristos s-aduci pe toţi
Dar tu nici tu de ce nu poţi?

B: O vine ceasul cel temut!
Să dai răspuns ce n-ai făcut!
Şi n-o s-ai unde să te-ascunzi
Ci tu, doar tu ai să răspunzi!

R: Aşa ţi-ar spune apa
Cu mersul ei aşa
Sfârşitul nu e groapa
Exişti şi după ea
Aşa ţi-ar spune toate
De-ai crede graiul lor
De vrei să poţi răzbate
Să-ţi cauţi Mântuitor.

I: Versuri de Traian Dorz