Te-nalt, Doamne, pururi, caci m-ai ridicat

1. Te-nalt, Doamne, pururi, caci m-ai ridicat!
Pe vrajmasi, sa rada, Tu nu i-ai lasat.
Am strigat, spre Tine, Doamne-ndurator,
Tu m-ai ridicat si n-ai lasat sa mor.

2. Doamne, al meu suflet din mormant l-ai scos;
L-ai adus la viata, dintre morti l-ai scos.
Domnului cantati-I, voi, cei preaiubiti,
Si slavitu-I Nume pururi sa-L mariti.

3. Caci o clipa tine El mania Sa,
Insa indurarea vesnic va tinea.
Seara vine plansul, chinul cel amar;
Dimineata vine veselia iar.

4. Cand imi mergea bine, imi ziceam asa:
„Niciodata, Doamne, nu m-oi clatina... "
Caci pe-un munte tare, Tu m-ai asezat,
Dar Ti-ai ascuns Fata si m-am tulburat.

5. Doamne, catre Tine m-am rugat zicand:
„Ce castigi Tu, Doamne, daca mor curand?
Poate sa Te laude tarana de jos?
Poate ea sa spuna cat esti de credincios?

6. Doamne-asculta! Doamne, fii indurator!
Vino si-mi ajuta, ca-s far-ajutor."
Si Tu, -n veselie, plansul mi-ai schimbat,
Dezlegandu-mi jalea, si m-am bucurat.

7. Doamne, al meu suflet si inima mea
Pururea sa-Ti cante, muta sa nu stea!
Doamne, Domnul slavei, eu cat voi trai,
Pururea, pe Tine, Te voi preamari.