Te-ascunzi

1. Te-ascunzi în florile câmpiei,
Parfumul lor Te dovedeşte.
Tu eşti splendoarea veşniciei
Şi ea în veci îți dăinuieşte.

R1: /: Te-ascunzi în ciripit de păsări,
Prin trilurile nesfârşite.
Nu-s simfonii, nici oratorii,
Cu armonii aşa de sfinte... :/

2. Te-ascunzi în adierea verii,
Când freamătă frunza-n răcoare,
În taina şi-n susurul serii,
Te-ascunzi în murmur de izvoare.

R2: /: Tu eşti în liniştea adâncă
Ce-n codrii-ntunecoși domneşte.
Tu eşti în tablele din stâncă,
În glasul vântului ce creşte. :/

3. Te-ascunzi în vijelii şi-n ploaie,
În soarele ce-apoi surâde.
Te-ascunzi în pânset de pâraie ,
În gângurit de prunc când râde.

R3: /: Tu eşti si-n fulgii de zăpadă,
În viforul ce răbufneşte,
În norii ce seninul pradă,
În tunetul ce răscoleşte. :/

4. Te-ascunzi, dar nu Te pot cuprinde
Nici cerul, cerurile-ntinse.
Dar totuşi ‚Tu, Nemărginire,
Eşti şi în inimi sfânt aprinse.
Vedem doar urmele-Ţi divine
Din care răsar blând‚ maiestuos,
Speranţă, viaţă, zări senine,
Căci Tu eşti tot ce-i mai frumos.

R4: /: Noi Te-om vedea sus în mărire
Dar nu cum ne-am închipuit.
Tu eşti dincolo de gândire,
O, Doamne, fii în veci slăvit! :/