Te-am pus ca o pecete

1. Te-am pus ca o pecete, pe inimă întâi,
Dorind mai sfânt şi dulce, să-mi fii şi să-mi rămâi.
/: În toată-a mea fiinţă, pe toate-a ei simţiri,
Să-mi arzi cu vâlvătaia, /: cereştilor trăiri! : /

2. Pe-altarul rugăciunii, cu-al lacrimilor mir,
Să mă-mpreuni cu harul, din cer şi din potir.
/: În tot lăuntrul tainic, al sufletului meu,
Să-mi străluceşti Isuse, /: ca Domn şi Dumnezeu! : /

3. Şi-apoi Te-am pus pecete, pe braţul meu cel drept,
Dorind s-o port mai rodnic, mai harnic şi-nţelept.
/: Vestirea mea şi munca, spre milă şi-ajutor,
S-alerge tot mai spornic, /: cu rod mântuitor! : /

4. Pe tot ce am în taină, pe tot ce fac vădit,
Să port a Ta pecete, mereu mai strălucit.
/: Ca şi'n fiinţa asta, şi'n cea de veci mereu,
Să-mi străluceşti Isuse, /: ca Domn şi Dumnezeu! : /