Splendoarea crinilor cereşti ce răspândesc - poem

1. Raiul cel dumnezeiesc nu-şi schimbă nicicând drumul
Acolo-i ţara mea, acolo-i ţara mea şi a ta,
Şi mult doresc s-ajung în ea, în ţara dintre râuri,
Şi mult doresc s-ajung în ea, acolo sus în ceruri.

S: Mai sus de cerul plin de stele, mai sus de stele şi de nori
Avem o patrie măreaţă cu îngerii ce cântă-n cor,
Acolo veşnic e lumină, acolo-s numai bucurii
Spre patria de sus din ceruri, suflet drag, de ce nu vii?

2. Acolo curge un râu bogat cu apă cristalină
Iar pomul vieţii minunat dă rod în orice lună,
În ceruri veşnic e lumină dureri şi oboseală nu-s
Din ochi secat-a orice lacrimi şi orice frică s-a distrus.

S: Izvoare limpezi şi curate plutesc în taină prin câmpii
Iar pomii veşnic sunt în floare, păsărele cântă mii
Aleile acestei ţări cu aur sunt pavate
Iar porţile de la intrări din pietre scumpe-s toate.

3. Cetatea noastră-i cu străzi de aur
E împodobită-n flori de crin,
Iar Domnul Isus cu a Sa lumină
Luminează cărarea celor ce vin.
Acolo e numai veselie, durere şi oboseală nu-i,
Căci oriunde Isus tronează, acolo noapte nu-i.

S: Locuitorii acestei ţări poartă pe cap cununi
Căci au ieşit biruitori din lupte şi prigoniri,
Aşa de sfântă şi curată, aşa frumoasă de nespus,
Cu străluciri împodobită, aşa-i cetatea noastră cea de sus.

4. Iar când de pe pământu-acesta, a noastră cale s-o sfârşi
Spre patria de sus din ceruri
Cu Domnul toţi în zbor ne-om întâlni.

S: Împăratul Împăraţilor domneşte-n sfânta casă
Acolo nu-s dureri, nici chin, ci-i veşnic primăvară
Aşa-i de sfântă şi curată, aşa-i frumoasă de nespus,
Cu strălucire împodobită,
Aşa-i cetatea noastră cea de sus.

5. Iar când de pe pământu-acesta viaţa lor se va sfârşi
Spre patria de sus din ceruri cu toţi-n zbor ne-om întâlni.
Locuitorii acestei ţări poartă pe cap cununi
Căci au ieşit biruitori din luptă şi prigoană.

S: Un singur dor mai am în suflet,
Un singur vis frumos nespus,
S-ajung pe calea cea mai scurtă, cu mult iubitul meu Isus.
S-alerg de-ar fi să trec prin foc,
Să calc pe şerpi şi chiar pe jar.

6. Să sufăr palme ori prigoane sau temniţă sau foame, chiar
De mi s-ar da întreg pământul eu tot nu m-aş opri din loc,
Atâta ştiu, Isus m-aşteaptă şi către El alerg cu foc.
Mai ştiu şi aceste cuvinte: cu Isus tot înainte! Amin.