Sfâşiat de chinuri grele

1. Sfâşiat de chinuri grele şi cu ochi secaţi de plâns,
/: m-ai găsit atunci, Isuse, când la Sânul Tău m-ai strâns. :/

2. M-amăgise rău păcatul în prăpăstii fără fund,
/: şi de Faţa Ta, Isuse, mă făcuse să m-ascund. :/

3. Să n-aud a Ta chemare, glasul Tău să nu-L ascult,
/: mă dusese-ndepărtare, tot mai tare, tot mai mult. :/

4. Când eram în fund de vale, plin de răni şi chinuit,
/: mi-a părut c-aud pe culme glasul Tău, Păstor iubit. :/

5. Ţi-ai făcut cu mâna cale printre spini şi printre stânci,
/: şi Te-ai coborât la mine până-n fund de văi adânci. :/

6. M-ai salvat, şi glasul-Ţi dulce iubitor mă mângâia:
/: „Vezi să nu mai cazi în rele, ca să nu mai fii aşa! :/