Se cuvine să Te laud

1. Se cuvine să Te laud,
Să mă-nchin cu mulțumire,
Să-mi plec inima și viața
S-o sfințești pentru slujire.

R1: Căci m-ai scos din întuneric
La lumina feței Tale
Și mi-ai pregătit în ceruri
Frumuseți nepieritoare.

2. Și de câte ori vrăjmașul
M-a trântit cu-nverșunare,
Tu m-ai ridicat, Isuse,
Prin puterea mâinii Tale.

R2: M-ai privit cu multă silă
Și știai că sunt țărână,
Dar ai hotărât în ceruri
Sa mă faci să fiu fântână,

3. Ca să izvorăsc din Tine
Apă rece, limpezit,
Pentru inima rănită,
Însetată și-obosită.

R3: Luându-mi crucea ca și Tine
Să pășesc spre sfânta Țară,
Îndurând pe drum adesea
Când batjocuri, când ocară.

4. Umple-mă cu Tine, Doamne,
Ca să dau pe dinafară
Și lumină și iubire
Și parfum de floare rară.

R4: Umple-mă cu Tine, Doamne,
Ca să pot s-aduc la Tine
Prinșii de război ai țării,
Să-i faci liberi pentru Tine.

5. Umple-mă cu Tine, Doamne,
Ca să pot să știu ce-i mila.
Toarnă dragoste din Tine,
Să pot împlini menirea.

R5: Toarnă foc ceresc, Isuse,
Ca să ard doar pentru Tine,
Căci se-aude-n cer strigarea:
"Iată Mirele, El vine!"