Se-aude’n taină glasul

1. Se-aude’n taină glasul, cel stins al porumbiței,
Ce plânge jos în vale, ascunsă printre stânci.
Mireasa Ta iubita, suspină și Te cheamă,
Să vii s-o duci acasă, din văile adânci.

R: Mai este mult Isuse, pe-acest pământ străin,
Căci zilele sunt rele și tot mai grele vin.
Te striga astăzi Doamne, aleșii Tăi copii,
O, vino mai degraba și nu mai zăbovi.

2. Scriptura ne vorbește, că-n zilele din urmă,
E tot mai grea vegherea, și lupta pe pământ.
Sub ochii noștri astăzi, vedem cum se-mplinește,
Cu fiecare iota, al Domnului Cuvânt!

3. S-au scurs atâtea veacuri, pe-a timpului aripă,
De când Te-ai dus la ceruri, iubit Mântuitor.
Ni-e dor să vină ziua, și fericita clipă,
Să’nceapă sărbătoarea și nunta nunților!