Se-aude un glas duios și blând

1. Se-aude un glas duios și blând, El mi-a vorbit în clipa când,
Descurajat, în pribegie,
Eu m-am retras plângând amar... Domnul vorbit-a din nou, clar:
„Ce faci aici, Ilie?”
Eu am răspuns ce am făcut, ce multă râvnă am avut
Și ce puțini am fost în vie...
„Nu ce-ai făcut. . ce faci acum? Ascultă, dar, și fă ce-ți spun:
Te duci să duci a Mea solie!”

R1: Rămâi cu Mine! Unde-s Eu să fii și tu,
Rămâi în Mine! Nu fă nimic singur, nu!
Rămâi pentru Mine! Iar când cei mai mulți nu vor,
Ia jugul Meu că-i cel mai bun, cel mai ușor.

2. Cred că durerile de-acum nu se compară nicidecum
Cu-aceea slavă viitoare.
Creștini suntem, deci suntem fii, și cu Isus vom moșteni
Valori nepieritoare.
De suferim cu-adevărat și împreună am umblat
Pe-acest Pământ, în ascultare,
Atunci din nou El va veni, ne va chema, ne va vorbi,
Ne va lua sus în splendoare.

R2: Rămâi cu Mine! Unde-s Eu să fii și tu,
Rămâi în Mine! Dureri nu vor mai fi, nu!
Rămâi pentru Mine! Îți voi șterge lacrima!
Ce-ai suferit pe-acest Pământ, tu vei uita!