Se aude-n inimă un glas duios

I: Re M
1. Se aude-n inimă un glas duios:
Este glasul cel dulce-al lui Hristos.
/: El începe a te-ntreba ce-ai făcut cu viaţa ta?
Că-n curând va veni judecata :/

2. A trecut înc-un an din viaţa ta;
Te-ai gândit vreodată ce-ai făcut?
/: Pe-un flămând ai săturat, sau mereu l-ai alungat,
Căci tatăl ţie rod bogat ţi-a dat. :/

3. Pe bolnavi oare tu îi cercetezi?
Căci Tatăl sănătate ţie ţi-a dat!
/: El mereu te-a învăţat pe bolnavi a-i cerceta,
Şi să faci tot mereu voia Sa :/

4. Dacă nu cumva la tine a venit
Vreun setos din lume şi-obosit,
/: Apă vie tu i-ai dat din cuvântul cel bogat?
Sau cu lucruri ai fost ocupat? :/

5. Dac-acestea toate tu nu le-ai făcut,
Securea la rădăcină s-a înfipt,
/: Şi-orice pom va fi tăiat care roade nu a dat,
Căci destul în grădina mea a stat. :/

6. Dacă noi mai avem Mijlocitor
Şi-l roagă tot mereu pe creator:
/: Să-l mai laşi un an aşa şi-ngrăşăminte-i voi da!
Dacă rod n-aduce-l vei tăia :/