Scrisoare Iubitule scriu să-nțelegi

1. Iubitule, scriu să-nţelegi,
Mărturisindu-mi gândul,
/: C-a lui povară zile-ntregi
M-apasă greu, de-a rândul. :/

2. Săgeţile vrăjmaşe dor,
Adânc se-nfig în viaţă,
/: Și focul lor ucigător
Mă arde şi mă-ngheaţă. :/

3. Dar cel mai veninos venin
Ce inima-mi străbate,
/: Nu vine de Ia cel străin,
Ci din săgeţi de frate. :/

4. Cu arcul lui ţinteşte drept
A vieţii rădăcină,
/: A inimi-mi bătaie-n piept,
Și-a ochilor lumină. :/

5. Căci taina sufletului, el
Mi-o ştie şi mă doare,
/: Când văd că vrea în chip mişel
Viaţa să-mi doboare! :/

6. Unitu-s-a cu cel vrăjmaş,
Durerea să-mi mărească,
/: Cu glas hain, cu ochi trufaş,
Mai crud să mă lovească! :/

7. Cuvântul mi-i prea slab
Să pot cuprinde-n el simţirea,
/: Ce-mi scurmă sufletul meu tot
Și-ntunecă privirea. :/

8. O, Doamne, Doamne Tu mă ştii,
Știi tot ce mă frământă,
/: Știi starea inimii pustii...
Vreau pacea Ta preasfântă! :/

9. Iubirea Ta vreau a primi,
În inima mea toată,
/: Că-adânc doresc să pot iubi,
Pe cel ce mă săgeată! :/

10. Vreau inima-mi să i-o descui
Să simtă-a ei văpaie,
/: ce arde-n slujba Domnului,
Cu fiece bătaie! :/

11. Că nu ascunde gând străin,
Nu are altă ţintă,
/: Decât, Isus, s-arate plin,
Fiinţa Ta Preasfântă. :/

12. Şi liberat de-acest pământ,
Legat doar de iubire,
/: Mereu, mereu spre Cer m-avânt
Cu-ntreaga mea simţire! :/

13. Iubitule, iubitul meu,
Mă doare-a ta rănire,
/: Dar oricât m-ar durea de greu,
Nu vreau o despărţire. :/

14. Şi planuri şi păreri şi legi,
Și orice ne-ar desparte,
/: Să le-aruncăm pe toate-ntregi,
În fundul mării moarte. :/

15. În Domnul
numa-n El uniţi,
Și-n dragostea Lui mare,
/: Iubite-aşa să fim găsiţi,
În sfânta Lui Lucrare! :/

I: Aprilie 1960, Gherla
Cântările Harului, volumul 1, cântarea 31.