Rămâi mereu cu fraţii

I: Mi bemol

1. Rămâi mereu cu fraţii şi nu te duce la cei răi!
/: Ai vrut iubire doar un ceas, şi-acum eşti, fără ea, rămas;
Te-ai înşelat, când ai iubit pe cei ce azi te-au părăsit. :/

R: /: Întreabă-te, măcar odat': în lume ce ai câştigat? :/
Pe Isus, dacă-L vei urma, un loc în cer vei câstiga.

2. Rămâi mereu cu fraţii tăi şi nu te duce la cei răi!
/: În prieteni, tu te-ai încrezut şi te-au furat şi te-au bătut;
Cum poţi, la poarta lor, să stai când, ca să intri, şansă n-ai? :/

3. Rămâi mereu cu fraţii tăi şi nu te duce la cei răi!
/: Ai căutat să-ţi faci un rost, şi-acum eşti fără adăpost;
În aur, te-ai încrezut, mergând mereu pe-un drum pierdut. :/

4. Rămâi mereu cu fraţii tăi şi nu te duce la cei răi!
/: Dincolo de acest pământ, credeai că este numai vânt,
Închipuire şi pustiu; nu ştiai că Isus e viu. :/

5. Rămâi mereu cu fraţii tăi şi nu te duce la cei răi!
/: Tu ai un Prieten mai presus ce te aşteaptă-n ceruri sus;
El moştenire-ţi va lăsa întreagă Împărăţia Sa. :/