Pribegeam cândva departe

I: Re M

1. Pribegeam cândva departe
Rătăcind pe căi deşarte,
Dar Tu, Doamne, m-ai iubit!
M-ai scăpat de moarte!
Nu te cunoşteam prea bine
Şi-am ales cărări străine
Dar Tu m-ai scos iubitor din foc şi ruine!

R: Ce-ai găsit, Doamne, la mine?
Ce-ai găsit bun şi frumos,
C-ai venit din înălţime
Să salvezi un păcătos?
Ce-ai găsit, Doamne, la mine?
Că aşa mult m-ai iubit,
Ai lăsat chiar slăvi divine
Şi în braţe m-ai primit?

2. Într-o zi împins de gloate
Te-am văzut cu crucea-n spate,
Şi-am strigat în rând cu toţi
Să fi dat la moarte.
Când ceream cu ură-osândă
De sub fruntea-ţi sângerândă
M-au chemat doi ochi senini
Şi-o privire blândă

3. De-atunci plâng şi mi-e ruşine
Şi te caut cu suspine,
Căci mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor
Să mă iei la tine!
N-aş putea o sfinte Tată
Să îţi răsplătesc vreodată
Dragostea Ta, Doamne bun,
Poate niciodată!