Prea Puțin Îmi Pasă

1. Am să-ți vorbesc deschis despre o treabă
Pe care cei mai mulți dintre noi o neagă
Fără menajări, melancolii, regrete
Fața ei de var și sloi va da cu tine de perete
În sunet surzitor cu trompete și tobe
O vei auzi cum ea coboară încet,
Încet te cheamă
Te vor prinde din urmă bocitoarele ei,
Vor încerca să te pună oricum la picioarele ei
Cât despre mine, chiar de-s toți speriați
Când vine vorba de moarte îmi fac bagaj, sunt împăcat!

R: Prea puțin îmi pasă
De voi fi la răscruce odată
Și totul s-ar sfârși
În veci voi fi, în străluciri de soare
Fără teamă am să privesc
Rodul vieții să-l primesc
Sus în cer îmi va fi lăcașul
Pregătit de mâna Celui ce m-a salvat
Îmi poți frânge trupul
Dar nu-mi poți lua duhul
Comoara ce o apăr
Nu mi-o fură nimenea

2. Moartea după mine-i doar un hap
O picătură prea târzie căzută pe suflet
Chiar de stă pe capul meu și nu mai scap
Odată și odată îi voi simți ochii ei nichelați
De-aș pune toate pe hârtie
De moarte-mi pasă cel mai puțin, ce bucurie
Înainte de-a o pune definit într-un coșciug
Am să-i smulg de pe umeri epoleți și stele
Nu mă gândesc la ea chiar de-ar fi sa simt zăbrele
Voi striga sus și tare
Plin în gura mare!

R: Prea puțin îmi pasă
De voi fi la răscruce odată
Și totul s-ar sfârși
În veci voi fi, în străluciri de soare
Fără teamă am să privesc
Rodul vieții să-l primesc
Sus în cer îmi va fi lăcașul
Pregătit de mâna Celui ce m-a salvat
Îmi poți frânge trupul
Dar nu-mi poți lua duhul
Comoara ce o apăr
Nu mi-o fură nimenea