Porumbiță de pe stâncă

1. Porumbiță de pe stâncă, se aud azi pași grăbiți,
Cu iubirea Mea adâncă, n-Aș mai zăbovi Eu încă,
Porumbiță de pe stâncă, dacă gata, tu ai fi!
/: Vreau să fii împodobită, cu veșmânt de in curat,
Haina ta neprihănită, și cununa strălucită,
Cum se cade-a fi gătită, pentr-un Fiu de Împărat! : /

2. Tu ești via Mea sădită, la izvorul cristalin,
Prinde-ți orice vulpe mica, care rodul tău îl strică,
Iar privirea ți-o ridică, înspre Mirele Divin!
/: Tu, grădina Mea sfințită, tu, grădina Lui Isus,
Ești tu oare pregătită, ca să fii acum răpită,
Tu, ce ești pecetluită, pentru Mirele de Sus! : /

3. Tu, ești sora Mea aleasă, trandafirul din Saron,
Tu, bogată'mpărăteasă, ești aleasa Mea Mireasa,
Tu ești veșnica Mea casă, o, tu fiică din Sion!
/: Tu cerboaica Mea iubită, care paște printre crini,
Din femei mai fericită, mai frumoasă, mai iubită,
Ești Biserica sfințită, mai presus de heruvimi! : /

4. Iată soarele răsare, sus pe cer nu-i niciun nor,
Azi e vremea de cântare, azi smochinul ei înfloare,
Vă’nălțați sfinte fecioare, inima plină de dor!
Auzi trambița cum sună, vezi Oștirea Cea de Sus,
E mareața săptămână când arhanghelul adună,
Pe cei vrednici de cununa, în Țara fără apus!
Porumbiță de pe stâncă, al tau Mire vine'n zori,
Cu o dragoste adâncă, porumbiță de pe stâncă,
Nu dormi, așteaptă încă, cu al dragostei fior!