Plânge cu amar Petru

1. Plânge cu amar Petru în grădină,
Plânge şi suspină, plânge ne-ncetat,
Nemângâiat, plecat până-n ţărână,
Căci de-al său Domn chiar el s-a lepădat.

R: M-am lepădat, m-am lepădat de Domnul,
Ce să mă fac, se-ntreabă suspinând.
"M-am lepădat, m-am lepădat de Domnul
Şi L-am trădat pe Mielul cel mai blând.

2. Cum aş putea să-L mai privesc în faţă
Când, ca un laş, atuncea L-am lăsat,
Privirea Lui şi faţa-ndurerată,
Ah, n-aş putea s-o uit niciodat'.

3. Mă voi întoarce, mă voi umili
Şi-L voi ruga să ierte vina mea,
Ştiu că e bun şi nu m-a izgoni,
Mă va primi şi iar mă va ierta.

4. Deodată o mână şi-o privire blândă
De la pământ cu drag l-a ridicat,
Domnul îl cheamă, dar ce să-I răspundă?
Hai vino, Petre, vino, te-am iertat.

5. Haidem să mergem până-n Galileea
La fraţii noştrii care au aşteptat,
Să ştie toţi că pentru vecie,
Voi fi cu voi, din morţi am înviat.

6. Mergeţi cu toţii, spuneţi la oricine,
Străbateţi lumea toată-n lung şi-n lat,
Spuneţi la oameni, la orice naţiune,
Isus e viu, Hristos a înviat!