Pe muntele credinţei

1. Pe muntele credinței când te sui
Te odihnești pe pajiști de iubire.
Și când rămâi smerit pe vârful lui,
Primești plăcută-a harului trăire.

2. Acolo poți culege fericit
Frumoase flori de cer mirositoare.
Mireasma lor îți dă desăvârșit
Mereu duhovnicească-nviorare.

3. Ce nume sfinte printre flori gaseşti
Pe culmile-n lumină inundate,
Îți mângâie auzul când rostești:
Credincioşie, pace și dreptate.

4. Dar două sunt regine între flori;
Iubirea și adevărul veșniciei.
Le poți culege când mai sus de nori,
Tu te ridici pe-aripi de curăție.

5. Acolo doar primești cerești puteri
Și viața-ți este pururea senină
Că sus când ești-nălţat nu-i nicăieri
Atâta bogăție de lumină.

6. Pe muntele credinței când te sui
Te odihneșți pe pajiștile sfinte.
Numai acolo taina Domnului
O poți primi în inimă și-n minte.