Obosit, fără cuvânt

1. Obosit, fără cuvânt, tu plângi după visul frânt;
Viaţa ta este o rană, chinuit trăieşti cu teamă.
Oare, nu e nimenea suferinţa să îţi ia?
Eu ştiu că în ceruri sus este Cineva, e Isus.

R: Lângă Isus lacrimi nu sunt
Şi nici dureri, ci totul e bun.
Nu este nici chin, nici ură, nici moarte
Căci Isus pe cruce muri pentru toate.
El schimbă suspinu-n cântare şi haina
Îţi spală, iar locul de cinste ţi-l dă.
Trecutul ţi-l şterge şi nu-l ia în seamă.
Prietene drag, întoarce-te!

2. De ce stai nepăsător? Omule, eşti trecător.
Astăzi poţi, mâine nu ştii dacă vei mai fi.
Eşti un fulg purtat de vânt, viaţa ta nu-i pe pământ
Ci în slavă-n ceruri, sus, unde eşti chemat la Isus.