O, voi acei ce-avură-ți parte

1. O, voi acei ce-avurăţi parte
de Domnul, ca să fiți chemaţi,
în slujba sfânt-a mântuirii
şi-n lupta Lui ca să luptaţi,
Mai des plecaţi-vă genunchii
şi faţa voastră la pământ,
mai mult să vi se-ndrepte glasul
şi ruga către cerul sfânt.

2. Mai des spre ceruri, mâini curate,
în orice loc voi ridicaţi,
şi cu credinţă tot mai mare,
şi mai deplină vă rugaţi.
Mai mult voi stăruiţi pe cale,
cu cât vedeţi că-i tot mai greu,
cu-atât mai mult, prin rugăciune,
să v-alipiţi de Dumnezeu.

3. Mai mult curaj şi bărbăţie,
în vremuri aspre dovediţi,
ştiind că Dumnezeu, prin ele,
vă trece-ntregi, nebiruiţi.
Chiar dacă trebuie mai multe
jertfiri şi lacrime să daţi,
nu pregetaţi în dăruire,
c-atunci cu Domnul semănați.

4. Curând, curând El va răspunde
acelor care L-au chemat,
dând izbăvirea după care
mereu aţi plâns şi-ați suspinat.
Şi-n suflete ce bucurie
şi mângâiere veţi avea,
că n-aţi slăbit în încercare,
nici n-ați cedat în lupta grea!

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 251.
Autor text: Traian Dorz