O, Dumnezeule slăvit

1. O, Dumnezeule slăvit, izvor de bunătate,
Tu eşti Părintele iubit, a-ntregului nemărginit,
căci prin Cuvântu-Ţi strălucit, o, Dumnezeule slăvit,
creatu-le-ai pe toate

2. Dar dacă Tu nu eşti şi-al meu, Părinte pe vecie,
căci viaţa-mi rea şi traiu-mi greu, resping Cuvântul Tău mereu
la toate poţi fi Dumnezeu, dar dacă Tu nu eşti şi-al meu,
ce-mi foloseşte mie?

3. Căci soare, lună şi pământ, nu-Ţi ies din ascultare,
ci toate-arată cât de sfânt, cât de puternic şi nenfrânt,
şi cât de viu e-al Tă u Cuvânt, căci soare, lună şi pământ,
urmează-a Ta cărare!

4. Atunci Tu eşti al meu deplin, când voia Ta curată,
o caut şi-o-mplinesc senin, când merg pe drumul Tău divin,
când ochii-n ochii Tăi mi-i ţin, atunci Tu eşti al meu deplin,
când voia mea Ţi-e dată!

5. Mântuitorule slăvit, izvor de mântuire,
Tu pentru lume Te-ai jertfit, păcatul ei ai ispăşit,
şi pentru veci i-ai pregătit, Mântuitorule slăvit,
eternă fericire!

6. Dar dacă Tu nu eşti şi-al meu, Mântuitor şi Frate,
cum voi scăpa de chinul greu, ce-mi dă păcatul tot mereu,
cum voi intra la Dumnezeu, o, dacă Tu nu eşti şi-al meu,
la ce folos de toate? ...

7. Căci celor care Te-au primit în inimi prin credinţă,
comori de har le-ai dăruit, o viaţă fără de sfârşit,
pe veci Tu eşti al lor Iubit, acelor care Ţi-au primit,
Divina Ta Fiinţă.

8. Ajută-mă să Te primesc, adânc şi-ntreg în mine,
să Te ascult, să Te iubesc, Cuvântul Tă u să-l împlinesc,
de viaţa Ta să m-alipesc, ajută-mă să Te primesc,
şi să trăiesc ca Tine!

I: Cântările Harului - Caietul 1 - Numărul 114