O, de­-aş avea eu limbi o mie

1. O, de­-aş avea eu limbi o mie
Şi mii de buze să cuvânt
Pe tonuri mii o armonie
Spre slava Celui pururi sfânt,
/: I­-aş mulţumi de ce-­a făcut
Cu mine, fiul cel pierdut. : /

2. O, de-­ar suna al meu glas tare,
Să se audă pân’ la cer,
Căci sângele-­mi ca-­ntr-­o vâltoare
Se zbate, Doamne, când Te cer.
/: De­-ar fi toata suflarea mea
Un imn spre închinarea Ta! : /

3. De ce tăceţi, cântări de slavă?
Mai sus, mai sus, zburaţi mai sus!
Aduceţi veşnică cinstire
Şi mulţumire lui Isus.
/: Şi sufletul, şi trupul meu
Servească-­n veci pe Dumnezeu. : /

4. Cânta-voi imnuri Ţie, Doamne,
Cât voi putea rosti cuvânt;
Şi jertfa bucuriei mele
Ţi­-aduc cât voi fi pe pământ.
/: Când buzele­-mi n­-or mai putea,
Suspinul meu Te­-a lăuda! : /