Nunta fiului de împărat

1. Un împărat a planificat
o nuntă fiului său adorat.
A pregătit ospăț de dorit,
dar cei invitați la nuntă n-au mai venit.
Nu le-a păsat de poftirea lui,
au refuzat nunta fiului.
Pe robii săi i-au batjocorit,
i-au omorât, iar regele-a auzit
Și i-a pedepsit.

R1: A zis atunci robilor săi:
„Nunta e gata, invitații-au fost răi.
Mergeți acum la răspântii de drum
Și chemați-mi la nuntă
pe-orice om, chiar acum.”

2. Robii au plecat și i-au invitat
pe toți acei ce pe drum i-au aflat.
Oaspeții săi – și buni, și răi –
s-au adunat, umplând a nunții odăi.
Când a venit marele-mpărat
să-și vadă oaspeții, a observat
Un invitat ce n-a fost găsit
cu haina curată-a nunții împodobit,
Și-așa i-a vorbit:

R2: „Prietene, cum ai intrat,
Că-n haina de nuntă
tu nu ești îmbrăcat?”
A zis apoi astfel robilor Lui:
„Aruncați-l în bezna întunericului!”

3. Din ceru-nalt, divinu-Mpărat
la nunta Fiului Său te-a chemat.
A pregătit ospăț de dorit
și cu ai Săi la nuntă ai fost poftit!
Mulți sunt chemați, însă doar acei
ce Îl ascultă vor fi între ei.
Îi spune: „Da!”, îmbrăcând smerit
haina de nuntă ce ți-a pregătit
Prin Fiul iubit!

R3: Ce mult L-a costat veșmântul curat,
În haina de nuntă să poți fi îmbrăcat!
Pe cruce-a jertfit pe al Său Fiu iubit,
Ca în haina curată-a nunții să fii primit!
Ca în haina curată-a nunții să fii primit!