Mama, întâia privire

1. Mama!
Întâia privire ostenită pe chipu-ţi plăpând
Întâiul cuvânt ce-l vei spune, cu drag în curând
Întâiul surâs, tărmurit în dureri mult, prea mult
Întâiul cânt dulce, pe frunte întâiul sărut
Întâiul scump dascăl cu primul cuvânt este ea,
Ființa ce-n braţe te ţine cu dor, ca mama ta!

R1: Mama-i izvor nesecat de iubiri şi jertfiri sufleteşti
Râu de viață ea este la cei ce o strigă mereu
Căldură şi lucru şi veghe, e mama în ceasuri târzii,
Nopţi albe trăite în juru-ți stătea alintând tot cântând
Mama!

2. Mama!
La pieptu-i, pe braţe, adesea ea îţi va fi scut;
Ea-i primul prieten spre care priveşti azi tăcut
Şi parcă ai vrea ca să-i spui, printr-un zâmbet uşor,
Ceva ce în suflet ar face-o să ardă de dor
Atunci când vei creşte, model de respect printre mulţi,
Să fii tu cel primul ce spune: „De mamă s-asculţi!"

R2: Mama-i povaţă, mustrare, iertare şi sfaturi cu drag;
Chemări şi-ndrumări către-o ţintă ideală prin anii şirag;
Mama-i departe şi aproape, fiinţă cu aceleaşi dorinţi
Cu inima-n jar prin suspine puternice lacrimi fierbinţi.
Mama!

3. Mama!
Întâia privire în ochi luminoşi, sclipitori
Întâia privire curată ca roua pe flori.
Că numai o mamă ţi-e dată să ai aici jos
Spre care-ţi îndrepţi azi privirea şi chipu-ți frumos,
Găseşti un alin, un îndemn, un cuvânt iertător
În inima mamei, ce-n brațe te tine cu dor.

R3: Mama-i fiinţa dorită, la bine şi-n grele dureri
E singurul suflet în care mai poţi să găseşti mângâieri
Mama-i rugi sfinte-nălţate cu gânduri curate în sus,
Nădejdi ancorate la ţărmul iubirii cu drag în Isus.
Mama!