M-apasă tot mai greu povara

1. M-apasă tot mai greu povara, şi gustul ei e prea amar
Căci simt în piept, cum suferinţa aprinde al durerii jar,
Privesc în zări şi în tăcere, aştept să-mi vină un răspuns
Căci Domne, Tu-mi cunoşti durerea, de Tine nu-i nimic ascuns!

R1: Opreşte, Doamne, încercarea, căci parcă jugul mi-e prea greu
Smerit te rog revarsă-Ţi mila, căci numai Tu-mi eşti Dumnezeu.
La Tine vin în ceasuri grele, Părinte şi Ocrotitor
Când îţi simţesc apropierea îmi este jugul mai uşor!

2. Nu am la Tine nici un merit, şi recunosc dreptatea Ta
Dar în genunchi te rog, ai milă şi îţi arată dragostea.
Îmi iartă tot trecutul Doamne, căci nu Ţi-a fost Ţie plăcut
Îţi mulţumesc pentru răbdarea ce pentru mine ai avut!

3. Opreşte-odată, Tu, furtuna ce sufletu-mi răscoleşte
Căci Tu ai fost dintotdeauna, Părintele ce mă iubeşte.
Tu nu mă vei lăsa de pradă atacurilor celui rău
Deşi nu-Ţi merit izbăvirea şi eu sunt un copil al Tău!

R2: Opreşte Doamne încercarea, căci parcă jugul mi-e prea greu
Smerit te rog revarsă-Ţi mila, căci numai Tu-mi eşti Dumnezeu.
Apleacă-Ţi azi te rog urechea la lăcrimatele-mi cuvinte
Şi de la tronul îndurării, ascultă ruga mea fierbinte
La Tine vin în ceasuri grele, Părinte şi Ocrotitor
Când îţi simţesc apropierea îmi este jugul mai uşor!