Iubirea Ta

1. Iubirea Ta, un revărsat de soare,
Minune, ce nicicând nu va pieri
Iubirea Ta, Isus, e sărbătoare,
Iubirea Ta în veci mă va iubi.
Când vin ades, în tainicele clipe
Cu pumnii grei, de neputinţe plini,
Mă-nvăluieşti sub ocrotiri de-aripe
Să nu-mi agăţ veşmântul printre spini.

R1: Şi mă priveşti cu-atâta bunătate
Chemându-mă pe numele meu nou,
Că pier dureri şi, temerile toate;
Trăiesc de-aici al Cerului ecou.

2. Îţi mulţumesc, căci din dumnezeirea
Ce umple fiinţa Ta-n nemărginiri,
Ai pus şi-n mine, întrecând uimirea
Şi m-ai făcut părtaş cereştii firi;
Chiar m-ai săpat în palmele iertării,
Să-nving cu Tine-n fiecare ceas,
Să pot urca sub braţul îndurării
Ce credincios de veacuri a rămas.

R2: Când voi păşi din trecătoare clipe
În zorii ce vor cerne veşnicii,
Te voi slăvi sub ocrotiri de-aripe,
Iubire, ce în veci mă vei iubi!

I: Timişoara, 1992