Întregul soare joacă-n stropi de rouă

1. Întregul soare joacă-n stropi de rouă
Şi Tu în inimi poţi să locuieşti.
E o minune ce e veşnic nouă
Mărimea Ta ce ştii s-o mărgineşti.

R1: Mi-e gata inima să cânte Ţie,
Al lumilor Poet slăvit!
Poema Ta este o armonie
Şi-n slava lor eşti oglindit.

2. Pe cer ai scris cu slove arzătoare
Mărirea Ta ascunsă-n nesfârşit.
Deşi nu pier, sunt totuşi trecătoare,
Dar glasul Tău rămâne-n veci iubit.

3. Fulgerător, lumina se abate
Din cer în cer, găsindu-şi calea sa
Dar planul vecilor de-a drept străbate
Un duh mânat de însăşi Raza Ta.

4. Se mişcă tot cum nu se poate spune.
Uimit ascult şi cu nesaţ privesc;
Dar lângă Tine îmi găsesc o lume
Ce-mi satisface noul simţ ceresc.

5. Atâtea legi, nespus de felurite,
Urzesc mereu veşminte de-ntâmplări;
Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite
Şi doar pe noi cu veşnice schimbări.

6. Te-ai îmbrăcat în omeneasca fire
Şi-ai ispăşit călcările de veci.
M-a biruit Isuse-a Ta iubire!
Acuma poţi cu orice să mă legi.

R2: Legată inima de-aşa iubire!
În faţa Ta mă simt prea mic,
Dar pot să cânt dumnezeiasca-Ţi Fire;
Că Tu eşti totul, eu nimic.

7. În veacurile cele viitoare
Când tot ce-i rău pe veci va fi apus,
În jurul Tău, nemărginite Soare,
Vom fi atraşi din ce în ce mai sus.