În timpul vieții tinerești, nimic eu nu știam

1. În timpul vieții tinerești, nimic eu nu știam.
Din zori și până-n nopți târzii, în nepăsări trăiam.
/: Trăiam condus de gândul meu, făceam pe placul meu,
Dar mama suspina adânc după sufletul meu. : /

R1: În rugăciunea mamei, în rugăciunea ei,
Eu, numele, mi-l auzeam, în rugăciunea ei.

2. Umblam pe drumuri, rătăcind, la Domnul nu gândeam.
Prin fapte rele ce făceam, pe mama-ndureram...
/: Cu inima ranită rău, dar plină de iubire,
Vedeam cum se ruga mereu, plângând pentru mine. : /

3. În timpul vieții tinerești, eu glasu-i auzeam:
„Te rog, pe tine, fiul meu, să nu uiți ce ți-am spus!
/: Fugi de păcat, nu face rău, la Domnul vino azi! ... ”
Și-am auzit cum se ruga: „O, fiul meu iubit!”: /

4. Trecut-au zile peste vremi, viața-mi se scurgea.
O, câte rele ce faceam, nimica nu știam.
/: Dar, prin furtuni și vânturi mari, prin viață când treceam,
Eu, glasul ei, îl auzeam cum iarăși se ruga. : /

5. Și-acuma în Hristos am aflat, pe veci mântuirea.
Păcatele-mi am părăsit și Îl iubesc nespus!
/: Iar raza Domnului Isus s-a revărsat duios
Și-n dar de toate am primit prin rugăciunea ei. : /

R2: Prin rugăciunea mamei, prin rugăciunea ei,
Mi-a șters, Isus, păcatele, prin rugăciunea ei.