În inimă port un dor

1. În inimă port un dor, dorul după Tine,
Îmi arde în piept un foc, după al meu Mire.
Știu că nimeni pe pământ, chiar de lumea-i mare,
Nu poate înțelege tot ce-n suflet mă doare.
/Tainele cui să-i le spun, nimeni nu-i ca Tine
Să-nteleagă tot ce nici eu nu-nțeleg bine. /

2. Când mai gust din Harul Tău, o, ce bucurie,
Când atingerea ți-o simt și pui alifie.
Peste ale mele răni, când îți întinzi mâna,
Simt cum toate-n jur se șterg, chiar de-i grea furtuna.
/Suferințele de-acum, sunt doar de o clipă
Știu că-n Ceruri voi avea, inima împlinită! /

3. Doamne atât de mult greșesc, pe a Ta dreaptă cale,
Deseori mai și cârtesc, când lupta e mare.
Uit că și Tu-ai suferit, chiar de n-aveai vină,
Si-ai răbdat pân' la sfârșit, de min' Ți-a fost milă.
/Eu sunt doar un vas de lut, modelat de Tine,
Dar de min' Te-ai indurat, mi-ai făcut mult bine. /

4. Mă aplec la tronul Tău, căci am o dorință:
Vreau să mă conduci Isus, în a Ta credință.
Să mă mustri orișicând, de-mi pătez veșmântul,
După mine să nu lași, căci eu sunt ca vântul.
/Duhul Sfânt să-mi fie far, în a mea umblare,
Vreau numele să-mi aud, la Marea Chemare/