Fiul risipitor

1. Pe un pământ de nobili
Respins şi depărtat
Se-ntoarce fără veste
Un fiu de Împărat.
Se-ntoarce cu durere
Cu lacrimi şi suspin
Şi se-ntreabă într-una:
“Nu-i prea târziu să vin?”

R: Primeşte-mă o Tată
E adevărat am greşit
Primeşte-mă la Tine
De lume m-am scârbit !
Primeşte-mă o Tată
E adevărat am greşit
Dar azi mă-ntorc la Tine
O Domnul meu iubit!

2. Priveşte lung în zare
Şi vede un palat
Se întreabă în remuşcare :
“De ce n-am ascultat?
De ce am plecat de acasă
Când totul era al meu
De ce am uitat
Că Tată îmi este Dumnezeu?”

3. Şi cum stătea pe gânduri
Acest fiu nu vedea
Că Tatăl său în poartă
Cu drag îl aştepta.
Doar când şi-a rupt privirea
De tot ce era jos
A îmbrăcat cu slavă
Un alt veştmânt frumos