Era un om ce-avea’n grădină

1. Era un om ce-avea’n grădina,
Un smochin ce nu rodea,
Și timp de ani de zile,
Roadă de la el, aștepta,
/: Dup-atâta așteptare,
La vier i-a poruncit,
Să îl taie-n grabă mare,
Că nu e bun de nimic: /

2. Grădinaru-i Dumnezeu,
Iar pomul rău pot fi eu,
Iar vierul Cel milos,
Este Domn, Isus Hristos,
/: Mijlocește cu iubire,
Pentru-ntreaga omenire,
Mijlocește cu iubire,
Pentru mine, pentru tine: /

3. Lasă-l Tată, nu-l tăia,
E sădit in Mâna Mea,
Lasă-l Tată, Tatăl Meu,
Am să mă ocup chiar Eu,
/: Am să-l sap la rădăcină,
In amurg va fi-n lumină,
Am să-i pun îngrășământ,
Și de el, Eu mă ocup: /

4. Atâția pomi sunt în grădină,
Pentru care Domnul suspină,
Ce umbrește grădina,
Ține locul degeaba,
/: Aceștia sunt creștini care,
Deși vin la adunare,
Ei trăiesc precum lumea,
Se-njugă la jug cu ea: /

5. Haideți să ne trezim odată,
Că-i târziu la judecată,
Să strângem ulei în vas,
Astăzi pân’ se zice “Azi”,
/: Căci judecată-o să se-nceapă,
Chiar din casa Domnului,
Ferice va fi de-acela,
Ce-a umplut candela lui: /

6. Astăzi Domnul cu iubire,
Cheamă poporul la sfințire,
Ca Sodoma și Gomora,
Răspândesc toată lumea,
/: Și urâciunea, pustiirea,
Intră și-n biserică,
O, popor de legământ,
Fii treaz și plin de avânt,
/: Fii fecioară înțeleaptă,
Ridică-ți privirea-n sus,
Chiar de-i noapte, nu te teme,
In curând vine Isus! : /