E vremea din urmă

1. E-atâta ațipire-n adunări,
E-atâta dezbinare printre noi,
Păcatul a pătruns chiar la altar
Stingând al curăției sacru jar.
Suntem goi și fără de puteri
Ne-am ancorat de lume și averi,
Nu ne mai iubim, mult ne certăm,
Dar vrem la masa Ta în cer să stăm.

R: /:E vremea din urmă când dragostea ni s-a răcit,
E vremea din urmă când mulți au ațipit.
Ajută-ne, o, Tată, din somn să ne trezim
Și voia Ta cea sfântă cu toți să o-mplinim. :/

2. S-au înmulțit prorocii mincinoși,
Sunt slujbe făr' prezența Lui Hristos,
Căci moda lumii e în adunări
Și-i multă concurență printre noi.
Acei din lume nu se pocăiesc,
Adesea ei în noi se poticnesc.
Nu mai suntem sare, nici lumini
Precum au fost acei dintâi creștini.

3. Atâția slujitori sunt fără har
Și predici ascultate în zadar.
Puține sunt lucrări din Duhul Sfânt,
Căci am uitat de cer, de legământ.
Certuri, clevetiri și dezbinări,
Ne-a cufundat păcatu-n grele stări,
Doar firește zilnic propășim
Pe când credința nu o mai trăim.

4. Vorbim despre iubire, dar urâm,
În dragostea cea sfântă nu trăim.
Strângem avuții pentru pământ
Știind că toate-s goană după vânt.
Suntem tot mai reci și mai comozi,
Am devenit din frați niște aprozi.
Doamne, Te rugăm ca să ne ierți
Și pe cărarea-ngustă să ne-ndrepți.