De-ai învăţat să cânţi iubirea

1. De-ai învăţat să cânţi iubirea,
Aici, în veacul prihănit;
O vei cânta şi-n veşnicie,
Mai plin şi mai desăvârşit!

R1: Mai acordată în lumină,
A vieţii harfă-atunci ţi-o fi;
Și mai fierbinte armonia,
În corzile-i va străluci!

2. De-ai cântat să 'nalţi iubirea,
Acum, în lumea celui rău;
Mai mult va străluci dincolo,
Cununa ei pe capul tău!

R2: Mai înţeleasă-i va fi taina,
Și chipu-i alb veşmânt de nea;
Și mai frumoasă fi-va'n totul,
Când fără văl o vei vedea!

3. De-ai ostenit să-mparţi iubirea,
Aici, în lumea de dureri;
O vei primi-nmiit în Țara,
Nemaisfârşitei primăveri!

R3: Căci tot ce-ai dat pentru iubire,
E foc preasfânt ce le-a aprins;
Topit vei fi pe veşnicie,
În firea ei de necuprins!