Dac-ar ști mai dinainte oamenii ce ar păți

1. Dac-ar şti mai dinainte oamenii ce ar păţi,
Ar face tot ce-i posibil și de rău ei s-ar feri.
Dar aşa-i viaţa-aceasta: se-ntâmplă pe ne-aşteptat’...
Nu ştii ceasul, nu ştii clipa când de-aicea ai plecat. . !

R: Trece viaţa, trece omul și cu toţi îmbătrânim;
Vine moartea, ne desparte: mamă, tată de copii...
Trece viaţa, trece lumea; unii pleacă, alţii vin.
Nu poţi sta-mpotriva morţii, căci odată tot murim!

2. Dac-ai şti iubit prieten dinainte c-ai muri,
Că-n curând te cheamă Domnul, pregătește-te să vii!
Tu n-ai vrut să fii vreodată credincios pe calea Lui. .
N-ai umblat smerit pe cale, cum îi place Domnului...

3. Tu nu ştii că veşnicia-i locul ce ţi-ai pregătit. .
De-ai trăit viaţa cu Domnul, cu El vei fi fericit!
Iar dacă-n viaţa-aceasta ai trăit cum ai vrut tu,
Pentru toate-a tale fapte vei fi aspru pedepsit!