Cu harul Tău mă'nviorezi, Iubitul meu Mântuitor

1. Cu harul Tău, mă'nviorezi,
Iubitul meu, Mântuitor,
Și calea mea, mi-o'nseninezi,
De câte ori, Te chem cu dor.

R: Cu dor mai plin,
La Tine vin.
Vreau să Te-ascult,
Isus, mai mult!
În harul Tău, să mă cuprinzi,
Și'n Tine-ntreg să mă ascunzi!

2. Aripi de foc, îmi dai mereu,
Să zbor mai sus, să ard ce-i rău.
Desăvârşit, s-arăt ce-s eu,
Prin jertfa Ta, prin harul Tău.

3. Cununi de sori, cununi de har,
Aşezi mereu, pe fruntea mea.
Când cred smerit, când nu'n zadar,
Cunosc preasfântă voia Ta.

4. Mă'nchin adânc, mă'nchin supus,
'naintea Ta, preafericit.
Mântuitorul meu Isus,
Căci m-ai ales, și m-ai primit!