Cu gândul ca vântul se-nalta mereu

1. Cum gândul ca vântul se‑nalță spre cer,
Aș vrea Isuse Doamne să zbor și eu la fel
Cum pasărea din codri în adieri de vânt
Se-nalță spre‑nălțime cu dulcele ei cânt.
Așa aș vrea Isuse să mă desprind și eu
De grijuri și de viață de tot ce‑mi pare greu,
De lacrimi de suspine de tot ce‑i pământesc
Aș vrea Isus cu Tine de‑apururi să trăiesc.

2. Privesc spre boltă zarea cu albastru‑i cer senin
Tânjesc de dorul care Tu m‑ai legat de Tin,’
Ce lacrimi ce armonie ce clipe am mai trăit
Când mâinile străpunse pe mine m‑au primit.
De‑atunci mereu întruna să mă despartă aș vrea
De chinuri care‑mi face cumplită viața mea,
De lacrimi de suspine de tot ce‑i pământesc
Aș vrea Isus cu Tine deapururi să trăiesc.

3. Aș vrea Părinte al slavei cu mine să lucrezi
Și viața‑mi pentru o clipă Tu să mi‑o cercetezi,
Privește adânc în mine și vezi cum Te iubesc
O dă‑mi pacea Ta‑n suflet
c‑aceasta mi‑o doresc
O dă‑mi curaj în clipe când eu mă poticnesc
Când cursele vieți‑n șoapte mă‑mprejmuiesc,
Privește adânc în mine și vezi cum Te doresc
Ca‑n brațul Tău alinul vieții să‑mi găsesc.

4. O fă‑mă să fiu tare când încercarea‑i grea
Să pot privi necazul ce‑a fost la crucea Ta,
Să pot privi spre Tine spre pieptul Tău străpuns
Și -atuncea când pe nume mă vei chema Isus.
Să pot ca să mă bucur de tot ce‑am suferit
Privind umil splendoarea ce tu mi‑ai pregătit,
Să am în piept credința deplină‑n Domnul Sfânt
Căci voi primi viață prin sfântul Tău Cuvânt.