Când zăceam în bezna neagră a nopții

1. Când zăceam în bezna neagră a nopții,
Bătut și dezbrăcat de mâini haine,
/: Când cei de-aproape m-au lăsat uitării,
Tu ai venit, te-ai aplecat spre mine. : /

R: /: Iți multumesc din inima Stăpâne,
Căci m-ai văzut acolo în ruine,
Te-ai îndurat Samaritean milos,
Îți multumesc, îți multumesc frumos. : /

2. Tu ai turnat balsam de vindecare,
Și suferința grea mi-ai alinat,
/: Pe-asinul Tău m-ai asezat degrabă,
Și adăpost la han eu am aflat. : /

3. În tine am găsit eu mângâiere,
Isuse scump al dragostei prinos,
În sufletul mi-ai redat iar bucurie,
Îți multumesc, îți multumesc frumos.
În sufletul mi-ai redat iar bucurie,
Și m-ai salvat si din păcat m-ai scos.