Când pe marea vieții eu trecut-am grele încercări

1. Când pe marea vieţii eu, trecut-am grele încercări
Când necazul s-a ivit, Domnul, El m-a smerit mai mult
/: În singurătatea grea, plângea inima mea de dor
După harul Domnului să-mi vină în ajutor. : / mereu

2. Când în largul mării am fost, malul eu l-am dorit mereu
Dar furtuna s-a ivit, Domnul, El m-a smerit mai mult
/: Când aproape-am fost de mal, a mai venit un val din larg
Ce m-a dus în depărtări prin alte încercări: / mai mari.

3. Dar în tot necazul meu, Domnul m-a ocrotit mereu;
El m-a scos cu Mâna Sa din încercarea grea, chiar El!
/: Braţul Său mântuitor m-a ridicat din valul greu,
Sufletul El mi-a salvat din marea de păcat. : / chiar El

4. Înspre Domnul am strigat, din val m-a ridicat chiar El,
Valul mării furios Domnul l-a liniştit pe loc;
Câte zile voi avea în toate îl voi lăuda pe El;
El m-a scos cu mâna Sa din încercarea grea. (chiar El)
Braţul Său mântuitor m-a ridicat din valul greu
Sufletul El mi-a salvat din marea de păcat.