Calea, Adevărul și Viața

1. La ceasul despărțirii, în camera de sus,
În jurul mesei stau ucenicii și Isus.
Dorind să-i pregătească de plecarea Sa,
I-adună împrejuru-I și le vorbește-așa:

R1: „Inima să nu vi se tulbure,
Credeți în Dumnezeu
Și credeți în Mine.
Eu Mă duc, dar voi veni înapoi,
Să vă iau cu Mine,
Ca unde sunt Eu, să fiți și voi.”

2. „Știți unde Mă duc și calea-ntr-acolo”.
„Doamne”, spuse Toma,
„Nu știm unde Te duci,
Cum putem să știm calea-ntr-acolo?”
Iar Domnul i-a răspuns atunci:

R2: „Eu sunt Calea, Eu sunt Calea,
Adevărul și Viața.
Nimeni nu vine, nimeni nu vine
La Tatăl decât prin Mine.”

3. „Sunt multe locuințe în casa Mea de sus.
De n-ar fi fost așa lucru-acesta, v-aș fi spus.
Și-acum Mă duc la Tatăl, un loc să vă gătesc,
Ca pentru totdeauna cu voi să locuiesc.”

R3: „Vă las pacea Mea, vă dau pacea Mea,
Dar nu o dau cum o dă lumea.
Vă las pacea Mea, vă dau pacea Mea,
Să nu vi se tulbure inima!
Să nu vi se tulbure inima!”

I: Text și muzică: Monica Turtoi, aranjament: Silviu Bratu
O: 1 R1 2 R2 3 R1 R1 R2 R3