Ca vântul zboară anii

I: Mi minor

1. Ca vântul zboară anii, ca viforul în zbor,
Ca și apusul zilei ce-ncet, dispare-ușor...
Adună cu ei totul și toate duc cu ei-
Și faptele și gândul, chiar dacă nu o vrei.

R: De aceea astăzi trebuie să știi:
Orice an te-atrage înspre veșnicii!
Nu-i o întâmplare viața ta sub soare.
Cand vei merge-n fața celui ce-a dat viața,
Ce vei răspunde oare?

2. El trece ca un sunet: Ce importanță-i dai?
Spre ce e al tau umblet? Spre ce plăcere ai?
Ce-ți spune azi balanța, cea dintre bine, rău?
Sau nu ai cutezanța a ști de locul tău?

3. Ale-nserării umbre se vor lăsa-n curând
Și cânturi tot mai sumbre vei auzi sfârșind.
Dar, daca o să-ți numeri mai bine zilele,
Vei arunca din umeri, în praf, poverile.

4. Primind Mântuitorul ca Domn în viața ta,
Vei merge cu poporul salvat prin jertfa Sa;
Vei prețui chemarea și voia Domnului,
Vei aștepta plecarea spre-mpărăția Lui.