Aşa de mult m-a chinuit setea

1. Aşa de mult m-a chinuit setea
Şi patul nu-l părăseam!
Degeaba apa-a fost tulburată,
Eu făr` nădejde eram.

R1: O! Cum să trăiesc fără de nădejde,
Puternice Dumnezeu?
Degeaba apa-a fost tulburată,
Căci altul se vindecă.

2. Dar într-o zi spre mine se-apleacă
Şi mă ridică-un Străin,
Şi mâna rece duios mi-o prinse,
Cu lacrimi El mi-a vorbit.

R2: O! Sfântă putere-ai pătruns în mine
Şi patul l-am părăsit!
Betezda azi este luminată
De-al meu scump Vindecător.

3. Acum tresaltă, căci ai putere,
Tu, care olog erai,
Şi părăseşte acum Betezda,
Unde-ai stat atâţia ani.

R3: O! Tu eşti a mea slăvită nădejde
Şi pentru Tine trăiesc,
Căci pentru mine L-ai dat pe Isus
Slăvitul Mântuitor.