Am cunoscut cărarea pocăinţei

1. Am cunoscut cărarea pocăinţei,
Pe ea urcau părinţii mei în sus,
Când mă-ndemnau să-mbrac haina sfinţeniei
Şi să-L aleg în viaţă pe Isus.
Aveam pe-atunci altar al rugăciunii,
La noi în casă cobora Isus,
/: La rugăciuni se vindecau bolnavii...
Aşa erau acele vremi de-atunci ! :/

2. Ne îndemnau mai mult la sfinţenie,
Nopţi albe le trăiam în rugăciuni,
Căci Duhul Sfânt din cer ne spunea taine
Şi ne-ndemna să fim tot mai uniţi.
Mărturiseam a noastre neputinţe
Şi-n tain-adesea şi primeam răspuns.
/: Simţeam cum mâna-I sfântă ne atinge...
Aşa erau acele vremi de-atunci !:/

3. Ne-nvioram când peste adunare
Se cobora susurul Celui Sfânt,
Când toţi strigau atuncea osanale
Şi-n limbi cereşti cântăm prin Duhul Sfânt.
Era ca-n ziua aceea de Rusalii,
Cu mic, cu mare, toţi priveam în sus,
/:Cum coborau a Duhul Sfânt daruri...
Aşa erau acele vremi de-atunci !:/

4. Mai lasă, Doamne, stropii bucuriei,
Să mai trăim acele vremi de-atunci,
Să mai gustăm dulceaţa pocăinţei,
Pe culmi cereşti, o, Doamne, să ne urci.
Dorim să Te simţim în adunare,
La-noastre-umile rugi ne dă răspuns,
/: Ne-mbracă-n haina cea de sărbătoare,
Să reîntâlnim acele vremi de-atunci !:/