Alergam după vânt

1. Nu știam ce se-ntâmplă cu mine,
Nu știam dacă-s singur pe lume,
Nu știam că pe cer, undeva, mai există o stea..
Bâjbâiam ca un nor la răscruce,
Nu știam drumul meu unde duce,
Dar ceva căutam, ce nici eu nu știam,
Căutam... căutam.
Într-o zi Isus m-a găsit
Și din drumul greșit m-a oprit,.
Am privit în urmă plângând
Mi-am dat seama curând
C-am alergat după vânt.

R: Alergam după vânt
Prin furtuni, rând pe rând,
Fără să-mi pese că viața trece ca un vânt.
Alergam după vânt,
Nu știam de Cuvânt,
/: Nu știam nici măcar că alerg după vânt. :/

2. Ce minune divină, măreață,
M-a adus la o nouă viață.
Ochii mei s-au deschis, m-am trezit ca din vis,
M-am trezit ca din vis.
Și-ntr-o clipă am înțeles
Că, din toate câte-am ales,
Am găsit doar iluzii ce pier:
Singurul adevăr
E s-alerg către cer.