Ai auzit vreodată, prietene de Mine ? (Baraba)

1. Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
Pe când în largul lumii cutreierai semeţ?
Pe când cu lănci și scuturi cohortele străine,
Te căutau să-ţi ceară al vieţii tale preţ?
/: Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
Când floarea tinereţii își scutura podoaba...
Ca să te scap de lanţuri, de moarte și rușine,
Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! ... : /

2. Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna,
Și pe-amândoi mulţimea ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna,
Tâlharii cei cu vază cerură pe-un tâlhar.
/: Puteam să zbor din lume, sătul de-a ei urgie,
Și-atunci mulţimea oarbă te-ar fi cerut degeaba,
Dar M-am gândit la tine, privind spre veșnicie,
Și am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! : /

3. Te chem și astăzi, vino, și vom străbate norii!
Te-am căutat cu lacrimi, prin spini și bolovani.
Dar vremea e târzie, mijesc pe dealuri zorii,
Și ceru-ntreg te-așteaptă de două mii de ani!
/: De-ai ști ce neagră noapte și ce adânc fierbinte,
Vor fi când suferinţa nu va cunoaște graba...
Vei plânge-ntotdeauna și-ţi vei aduce aminte,
Că am murit pe cruce în locul tău, Baraba! : /